Robert

Ce inseamna Robert pentru mine?!

Voi trece peste primele saptamani in care il amenintam ca-l pun intr-un cos si-l las in fata bisericii fiindca nu dormeam nici eu, nici el:-)

Ieri noapte Robert a avut chef de gimnastica si povesti: asezat in pat, langa mine a gangurit timp de o ora, a facut biciclete si s-a rasucit incontinuu. Apoi a vrut sa ia o masa copioasa si a binevoit sa adoarma cu o jumatate de ora inaintea orei mele de trezire. Am dormit si eu acea jumatate de ora, el a dormit mai departe iar eu m-am pregatit sa plec la serviciu. Si acum rad cand imi amintesc, am ras si cand i-am povestit sefului meu la intalnirea de dimineata, am ras de fiecare data cand mi-am amintit.

De dimineata am imbracat o perna in camasa mea de noapte si R0bert a dormit cu ea in brate cat timp eu mi-am facut dusul si m-am pregatit de plecare. Cand a venit Angela i-am povestit vesela cum l-am pacalit pe dulcele terorist.

Zambesc cand ma gandesc la el, zambesc cand imi amintesc cum imi zambeste, cum ma cearta, cum tipa ca sa obtina ce vrea. Zambesc cand vad stangacia lui Eduard incercand sa-l tina pe celalat umar, cand Eduard vorbeste cu el sau face gimnastica cu el, zambesc cand Eduard usor suparat vrea sa il mute in patul lui, sa-l lase sa planga ca sa nu ne mai santajeze, si apoi cedeaza fiindca Robert sta cuminte sau gangureste la el in brate. Zambesc auzindu-l pe Eduard facand planuri de joaca , de alergat cu Robert, de iesit la plimbare. Zambesc cand Eduard pleaca la cumparaturi si se intoarce cu o gramada de lucruri pentru Robert.
Zambesc cand il pun pe salteluta pe care ii schimb scutecul: de cele mai multe ori zambeste si el, uneori se agita de oboseala, iar in prima luna plangea de mi se rupea sufletul.
Zambesc cand il pun in cosul lui de masina si plange suparat, ca sa se linisteasca mai tarziu jucandu-se cu catelul de pe picioarele lui sau cu fluturasul fosnitor din dreptul mainii stangi.
Zambesc cand sta pe terenul lui de joaca si le vorbeste tovarasilor sai, cand se uita in oglinjoara lui si isi povesteste, cand rade la cate o jucarioara.

Ieri Eduard i-a cantat putin la pian tinandu-l cu o mana, foarte putin fiindca Robert a scuipat usor pe pian. Nu numai ca nu s-a suparat (pianul are parte de o ingrijire speciala) ci zambind a luat repede o carpa moale si a curatat pianul. Apoi l-a luat iarasi pe Robert in brate spunandu-i: "Stiu ca nu-ti place Bach, dar cu o singura mana nu prea stiu ce sa-ti cant." :-))))
Am zambit iarasi.

Si fiecare zi e plina de surprize de toate felurile, de rutina de zi cu zi, si de diverse momente istovitoare. Dar zambesc fericita iar sufletul imi rade fiindca el este mereu prezent: Robert.