Mama

Cea mai draga fiinta si de multe ori cea mai neglijata.
Noi, copiii, uitam deseori ca primul cuvant rostit la ananghie a fost mama; primele ganduri le-am indreptat spre ea, mama, cea mai blanda si mai iertatoare dintre toate fiintele pe care le vom intalni pe acest pamant.
Mama
Cand am simtit ca o voi pierde mi s-a strans inima. Nici macar nu mai eram langa ea s-o pot vedea, auzi, sa-i simt mirosul zi de zi, sa ma alint sub privirea ei calda si inteleapta.
Au trecut 12 zile de cand ea nu mai este. Au trecut aproape 3 ani de cand am plecat de langa ea. Am sunat-o uneori zilnic ca sa ii aud vocea, chiar bolnava fiind ea, ascultand timbrul hotarat si cristalin al vocii ei. De cele mai multe ori eu nu povesteam nimic, ii puneam doar intrebari cand se oprea fiindca n-as fi vrut sa taca, as fi vrut sa imi vorbeasca incontinuu. Acum n-o mai pot suna. Si as vrea. As vrea sa ma mai tina in brate mangaindu-mi tamplele si parul, soptindu-mi cuvinte duioase.
Acum, daca vreau sa dorm, o simt pe mama cuprinzandu-mi capul in mainile ei calde si o aud zicandu-mi : Puiul mamei!