Noi si strutii - fisa

Continuare a ceea ce voiam de fapt sa spun in post-ul anterior.
Asadar citesc Cartea risului si a uitarii; am ajuns la Partea a patra: Scrisorile pierdute.
Incercand s-o uimeasca pe Tamina Hugo ii propune sa viziteze o gradina zoologica; Tamina accepta si ii place foarte mult pana cand se intlaneste cu strutii; acestia vin repede la gard si intinzandu-si gaturile isi misca ciocurile rapid incercand sa scoata sunete care nu se aud; Tamina pleaca ingrozita de dinamica ciocurilor lor crezand ca vor s-o avertizeze de ceva ce se va intampla. Autorul insa vede altfel "galagia" strutilor, exemplificand cu franturi din conversatiile altor personaje din carte. Concluzia lui este: "Se inalta toate in fata Taminei si-i vorbesc toate in cor cu vehementa, insistent si agresiv, caci nimic nu este mai important pe aceasta lume decat ceea ce vor ele sa-i comunice."