Mama

Si ce fericita era cand o vizitau elevii ei, unul cate unul sau mai multi odata. Iar cand fosti elevi ii bateau la usa era atat de emotionata incat devenea stangace. Ultima data cand mi-a povestit despre vizitele ei mi-a vorbit despre Cristian. El a venit si a petrecut mai mult timp cu mama in acea zi. Au vorbit mult. Iar cand i-a prezentat-o pe sotia lui i-a umplut sufletul de bucurie.
Ceea ce ma emotiona era ca veneau la ea oameni cu copiii la varsta adolescentei, oameni care ii fusesera candva elevi.
N-am cunoscut-o pe mama ca profesoara, la scoala. Am vazut-o insa pe coridor, cu catalogul sub brat, mergand incet si hotarat spre clasa in care urma sa faca ceea ce ii placea atat de mult. Am vazut-o certandu-i pe elevii care intarziau pe coridor desi tocmai sunase de intrare. Vocea ei puternica si clara ii forta pe copii sa intre in clase, iar ochii ii radeau amuzati de zburdalnicia elevilor. Tinuta sobra si vocea voit exigenta contrastau puternic cu ochii veseli si calzi. O vedeam topindu-se de bucurie si ascunzand-se in acelasi timp sub masca sobrietatii. Imi povestea de cate un elev care facea o prostioara hazlie in timpul orei, si-mi spunea cat de greu ii fusese sa ascunda hohotele interioare de ras si sa il "certe" pe elevul respectiv.
Radea puternic, sanatos, din toata inima. Cei din jur se inveseleau sub influenta rasului ei.
I-a indragit pe toti elevii ei, neuitandu-si nici o clipa menirea de dascal. Voia sa le transmita tot ce avea mai bun atat din cunostintele ei teoretice cat si din experienta de viata. Voia sa-i ajute pe toti pe cei pe care ii dascalea sa fie oameni.