Mama

N-a fost niciodata o femeie energica, insa cand si-a propus sa faca ceva a reusit mereu sa duca la bun sfarsit, indiferent cat de greu i-ar fi fost, sau cat de putin i-ar fi placut.
Mi-o amintesc foarte bine in perioada in care invata pentru gradele de profesor. Desi eram foarte mica, o vad inca pe mijlocul canapelei, cufundata in citirea unor brosuri care nu faceau nici un sens; avea de citit si texte politice pe langa disciplina ei si desi stia ca nu de ele avea nevoie pentru a preda elevilor ei limba romana se concentra asupra lecturilor care ii provocau repulsie. Era atat de concentrata incat nu indrazneam s-o intrerup, o priveam muta pe cea care cu sprancenele incruntate isi impunea sa citeasca.
Mi-o amintesc de asemenea pregatindu-si lectiile pentru a doua zi, sau corectand lucrari de control. Uneori palida, pe canapea, avea langa ea o multime de carti, caiete, foi de caiet scrise si un pix rosu. Ma fascina scrisul ei rosu peste randurile cu cerneala albastra. Mama isi pregatea zilnic lectiile pentru a doua zi si spunea ca un dascal trebuie sa fie in orice moment pregatit.
Mi-o amintesc si in bucatarie. Aveam mancare calda, variata, si ea nu parasea bucataria decat cand stia ca toata mancarea e gata, vasele sunt spalate si puse frumos la locul lor. Tata ii spunea din tot sufletul "Marioara, azi te-ai intrecut pe tine!", dar o spunea atat de des incat noi, copiii, ne amuzam de fiecare data cand il auzeam si continuam sa infulecam cu pofta. Mama ne zambea fericita stiind ca iarasi ne pusese pe masa ceva ce ne placea.
O vad la sfarsitul curateniei generale punand perdelele albe ca spuma laptelui care cadeau grele si frumos mirositoare, schimband parca tot aspectul camerei, facand-o sa para mai calda, mai luminoasa si mai frumoasa. Cred ca episodul perdelelor era preferatul ei din serialul curateniei generale. Se indeparta usor de ele si le privea cu duiosie dandu-le viata si parca personalitate.