Vremuri vechi si vremuri noi

Inainte de a se naste Robert, Eduard si eu ne luam pranzul impreuna: fie venea el la cladirea mea si incalzeam mancarea luata de acasa (sau incercam bucatele de la cantina daca nu avusesem timp sa gatesc) , fie mergeam acasa, pranzeam si intr-o ora eram inapoi la serviciu.

Ieri, Ricky (colegul meu de birou) m-a intrebat de ce Eduard nu mai vine la mine sa mancam. I-am spus ca merg eu acasa la 12 sa-l alaptez pe Robert si cum nu mai am timp sa fac si altceva in ora respectiva imi iau pachetel si-l mananc la serviciu, langa tastatura, in timp ce-mi triez emailurile. Ricky a picat putin pe ganduri si mi-a replicat:" Aaa, deci Eduard este neglijat acum. Va fi gelos pe Robert."

Am zambit si am inganat ceva in stilul lui Robert, sau pe limba bebelusa cum ar spune o doamna draga mie. Insa mi-am dat seama ca are dreptate, chiar daca el a spus glumind, si mai mult, fiindca vreau ca Robert sa fie alaptat pana la 1 an, eu si Eduard vom avea pranzurile sacrificate pentru mult timp.

Este oare Eduard gelos?! Il voi intreba....