O zi cu soare

Astazi am avut o senzatie de pace si duiosie.

Mergeam cu shuttle-ul la cladirea mea si oprindu-ne sa lasam un coleg la destinatia sa m-a izbit cum pica lumina pe intrarea in cladire. Era atata lumina pe barnele de lemn incat m-am relaxat imediat si mi l-am imaginat pe Eduard facandu-mi poze scaldata in razele soarelui.

Si fiindca era prea mult ca sa tin doar pentru mine am deschis discutia cu soferita din shuttle-ul 120 cu subiectul clasic de vreme. Vocea ei m-a iritat putin dar nevrand sa-mi stric buna dispozitie am continuat sa-i povestesc ca vedeam iepuri in fiecare dupa-amiaza in care mergeam sa-l iau pe Eduard de la cladirea 27. Si apoi mi-am amintit de una din primele mele plimbari in parc cu Robert; el avea 2-3 saptamani si dormea in bratele mele cand am vazut un iepuras foarte mic, mic cum nu mai vazusem pana atunci; iepurasul rodea un fir de iarba subtire, la fel de tanar ca si el; si mi-am dat seama dintr-o data ce frumoasa e primavara: tineam in brate un baby boy, vedeam un baby rabbit care rontaia un baby grass (am folosit aici cuvintele englezesti pe care le-am folosit sa-i povestesc ascultatoarei mele): si eram fericita.

Soferita mi-a spus cu o voce calda cat e de frumoasa era povestea mea si mi-a multumit ca i-am impartasit acea experienta de primavara; eram iarasi fericita si cum tocmai ajunsesem la cladirea mea i-am spus ca mi-a facut placere sa vorbesc cu ea, ea mi-a spus acelasi lucru si privindu-ne pentru o clipa am stiut ca amandoua vom avea o zi frumoasa.