Am fost acasa...

Am fost acasa o perioada scurta de timp, am stat doar 15 zile. Zilele au trecut marcate de multa tristete si doar de putina bucurie. Bucuria era data de revederea unor oameni dragi: tata, Mircea, Codruta, Ilenus, Amalia. Am cunoscut-o si pe cea de-a doua nepotica a mea, Ana, o minune de fetita.

Tristetea a acoperit insa si bucuria: ii vedeam pentru atat de putin timp, insa suficient de mult sa-mi reamintesc cat de mult imi lipsesc. In plus ar mai fi fost si alti prieteni si verisori pe care as fi vrut sa-i revad, insa nu am avut timp, iar canicula din perioada respectiva nu m-a ajutat. Si mama nu mai este...
Cineva mi-a spus recent ca mama este una.... mi-am inghitit lacrimile stiind ca mama mea a murit.

Cat am stat in Severin cred ca am iesit doar in 3 seri la plimbare. Amalia mi-a povestit ca un fost coleg de serviciu m-a vazut intr-o seara cu Robert. I-am parut trista si nu m-a oprit sa-mi vorbeasca. Eram trista intr-adevar, dar mi-ar fi facut atat de bine sa ma opreasca; imi este un prieten drag si m-as fi bucurat sa-l revad.

Acasa...