Mama

Din florile mamei

Era indragostita de natura, de flori. Terasa ei era plina de flori vesele, colorate, delicate si puternice in acelasi timp. Ingrijite cu toata dragostea cresteau, se scaldau in soarele fierbinte. Tata ii cumpara cate un buchet de flori proaspete in fiecare saptamana.
De 8 Martie mama venea acasa cu bratele pline de flori pe care le aseza cu drag in diverse camere. Cateva flori delicate le aranja in camera mea. O vedeam incalzindu-si privirea in florile ei incarcandu-si parca bateriile de la coloritul, vioiciunea si fragilitatea lor.
Cand plecam in vacante sau la drumuri mai lungi contempla verdeata, muntii, florile salbatice. Iar daca un animal salbatic aparea pe neasteptate scotea un sunet de surpriza amestecat cu bucurie care ne conecta pe toti cei de langa ea cu unicitatea momentului. Cand ajungeam in mijlocul naturii isi umplea plamanii cu aerul curat de parca pana atunci nu ar fi putut respira.
Ea m-a invatat sa-mi fac coronita din flori salbatice si copil fiind, imi impletea cate o coronita de fiecare data cand mergeam la "iarba verde".

Mama

Si ce fericita era cand o vizitau elevii ei, unul cate unul sau mai multi odata. Iar cand fosti elevi ii bateau la usa era atat de emotionata incat devenea stangace. Ultima data cand mi-a povestit despre vizitele ei mi-a vorbit despre Cristian. El a venit si a petrecut mai mult timp cu mama in acea zi. Au vorbit mult. Iar cand i-a prezentat-o pe sotia lui i-a umplut sufletul de bucurie.
Ceea ce ma emotiona era ca veneau la ea oameni cu copiii la varsta adolescentei, oameni care ii fusesera candva elevi.
N-am cunoscut-o pe mama ca profesoara, la scoala. Am vazut-o insa pe coridor, cu catalogul sub brat, mergand incet si hotarat spre clasa in care urma sa faca ceea ce ii placea atat de mult. Am vazut-o certandu-i pe elevii care intarziau pe coridor desi tocmai sunase de intrare. Vocea ei puternica si clara ii forta pe copii sa intre in clase, iar ochii ii radeau amuzati de zburdalnicia elevilor. Tinuta sobra si vocea voit exigenta contrastau puternic cu ochii veseli si calzi. O vedeam topindu-se de bucurie si ascunzand-se in acelasi timp sub masca sobrietatii. Imi povestea de cate un elev care facea o prostioara hazlie in timpul orei, si-mi spunea cat de greu ii fusese sa ascunda hohotele interioare de ras si sa il "certe" pe elevul respectiv.
Radea puternic, sanatos, din toata inima. Cei din jur se inveseleau sub influenta rasului ei.
I-a indragit pe toti elevii ei, neuitandu-si nici o clipa menirea de dascal. Voia sa le transmita tot ce avea mai bun atat din cunostintele ei teoretice cat si din experienta de viata. Voia sa-i ajute pe toti pe cei pe care ii dascalea sa fie oameni.

Mama

N-a fost niciodata o femeie energica, insa cand si-a propus sa faca ceva a reusit mereu sa duca la bun sfarsit, indiferent cat de greu i-ar fi fost, sau cat de putin i-ar fi placut.
Mi-o amintesc foarte bine in perioada in care invata pentru gradele de profesor. Desi eram foarte mica, o vad inca pe mijlocul canapelei, cufundata in citirea unor brosuri care nu faceau nici un sens; avea de citit si texte politice pe langa disciplina ei si desi stia ca nu de ele avea nevoie pentru a preda elevilor ei limba romana se concentra asupra lecturilor care ii provocau repulsie. Era atat de concentrata incat nu indrazneam s-o intrerup, o priveam muta pe cea care cu sprancenele incruntate isi impunea sa citeasca.
Mi-o amintesc de asemenea pregatindu-si lectiile pentru a doua zi, sau corectand lucrari de control. Uneori palida, pe canapea, avea langa ea o multime de carti, caiete, foi de caiet scrise si un pix rosu. Ma fascina scrisul ei rosu peste randurile cu cerneala albastra. Mama isi pregatea zilnic lectiile pentru a doua zi si spunea ca un dascal trebuie sa fie in orice moment pregatit.
Mi-o amintesc si in bucatarie. Aveam mancare calda, variata, si ea nu parasea bucataria decat cand stia ca toata mancarea e gata, vasele sunt spalate si puse frumos la locul lor. Tata ii spunea din tot sufletul "Marioara, azi te-ai intrecut pe tine!", dar o spunea atat de des incat noi, copiii, ne amuzam de fiecare data cand il auzeam si continuam sa infulecam cu pofta. Mama ne zambea fericita stiind ca iarasi ne pusese pe masa ceva ce ne placea.
O vad la sfarsitul curateniei generale punand perdelele albe ca spuma laptelui care cadeau grele si frumos mirositoare, schimband parca tot aspectul camerei, facand-o sa para mai calda, mai luminoasa si mai frumoasa. Cred ca episodul perdelelor era preferatul ei din serialul curateniei generale. Se indeparta usor de ele si le privea cu duiosie dandu-le viata si parca personalitate.